Dupa 55 de ani, 2015 reprezinta

Un nou inceput...pentru

CHE Stejaru

 

„Plecand de la Piatra Neamt in sus, pe malul Bistritei am dat de platoul cel mare de la Stejaru. In inchipuirea mea, vedeam deja de pe sosea, de la poalele muntelui Botosanu, uzina hidroelectrica si tot platoul atat de prielnic...”   Dimitrie Leonida 

 

CHE STEJARU (DIMITRIE LEONIDA) - Istoric

 

·                     Complexul hidroenergetic de la Bicaz a fost proiectat pentru intaia data de renumitul inginer roman Dimitrie Leonida. In viziunea lui, energia electrica produsa la Bicaz-Stejaru ar fi putut asigura dezvoltarea economica a intregii Moldove, exercitand o influenta benefica atat asupra industriei, cat si asupra agriculturii din zona.

·                     In 1949 se infiinteaza Ministerul Energiei Electrice iar noul ministru, Gheorghe Gaston Marin, alege consilieri pe profesorii Dimitrie Leonida, Cristea Mateescu, Constantin Dinculescu, Dorin Pavel si pe inginerii Bercovici si Stancescu pentru a schita ceea ce va fi primul plan de electrificare decenal. Ca baza pentru noile hidrocentrale a servit lucrarea inginerului Dorin Pavel publicata in 1933 si intitulata: “Plan general d’aménajement des forces hydrauliques en Romanie”,

·                     Astfel, la cinci ani de la incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, Romania isi asuma o investitie uriasa, ale carei baze erau creionate inca din 1908, si anume punerea in functiune a sistemului energetic Bicaz - Stejaru. La constuctia barajului inalt de 127 de metri si la hidrocentrala au lucrat atunci 20.000 de oameni, fiind cel mai mare santier al vremii.

·Inaugurarea oficiala a santierului a avut loc in 2 august 1951. Amploarea fara precedent a lucrarilor ce trebuiau realizate a impus executarea a peste 3 milioane de mc sapaturi, din care aproape 1,5 milioane mc in stanca si aproximativ 700.000 de mc in subteran. Pe santierele complexului hidroenergetic s-au turnat 2,3 milioane de mc de beton si beton armat  si s-au montat 11.000 de tone de echipament electromecanic.

·                     In anul 1951 au fost demarate lucrarile la santierul tunelului pe sub muntele Botosanu pe o distanta de 4655 m, care trebuia sa asigure transportul apei sub presiune din lacul de acumulare pana la iesirea dinspre uzina Stejaru. Prin lungimea si sectiunea sa de 7m tunelul era, la vremea respectiva, printre cele mai mari de acest gen din lume. Pentru executarea sa a fost necesara executarea de 615.000 mc de excavatii, turnarea a 400.000 mc de beton armat precum si injectii de 15.000 tone ciment. Pe data de 11 decembrie 1955 a avut loc strapungerea oficiala.

·                     In primavara anului 1951  s-a  realizat modificarea cursului apelor Bistritei printr-un batardou de palplanse dispuse longitudinal cursului raului si racordat la capete cu versantul stang.

 

Citeste mai departe